ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPIILOR
Deşi este puternic determinat
social, micul grup al familiei poate
reuşi, străduindu-se, să fie un mediu mai bun, măcar in unele privinţe, decat
societatea care îl conţine. Ca orice component a societăţi, familia are un grad
mare de autodeterminare pe care e bine
să-l foloseasca.
În particularităţile familiei trebuie
căutate rădăcinile cele mai adânci ale atitudinilor unei persoane
faţă de oamenii din jur şi faţă de sine, ale relaţiilor sale sociale pe
verticală şi pe orizontală, ale
stilurilor de viaţă, ale preferinţelor şi respingerilor, prin asemănare, de
regulă, dar şi prin diferenţiere, prin alegeri proprii,pozitive sau negative,
după scara de valori a societăţii.
Din perspectiva
sociologică, familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. Familia
este responsabilă de întreţinerea vieţii, de creşterea şi educarea copiilor, dar ea este un mediu
apt pentru acestea doar parţial, în lumea de azi.
Rolul
familiei este foarte importantă în dezvoltarea copilului, din următoarele puncte
de vedere:
Fizic Intelectual Moral Estetic
Familia se ocupă de dezvoltarea fizică a copilului. Ea asigură hrana şi
îmbrăcămintea copilului, îi fereşte de pericole, le lasă timp de joacă. Le creează condiţii cât mai
bune de odhină şi se îngrijeşte de sănatatea lor. Un regim raţional de viaţă nu
poate avea decăt urmări pozitive asupra dezvoltării sale fizice. Familia îi
dezvoltă copilului primele deprinderi de igienă personală şi socială şi îl
obişnuieşte să utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru
bunăstarea organismului, în perioada pubertăţii, schimbările fiziologice
produse în organism pun probleme noi despre dezvoltarea fizică a copilului; prin
îndrumări perseverenţe şi afectuoase, prin modificarea regimului de odihnă,
prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la
timpul potrivit.
Dezvoltarea intelectuală. În cadrul familiei copilul îşi însuşeşte
limbajul. Volumul, precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării
copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. Ca prim factor
de educaţie, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale
(ex. depre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiecte casnice..etc) Familia
se ocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvoltă
spiritul de observaţie, memoria şi gândirea. Părinţii încearcă să explice
copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. Când sunt în şcoala primara, familia vine în
sprijinul ei, susţinând „gustul de citit” al elevilor. Cel mai important este
stimularea curiozităţii copilului de a citi,prin cumpărarea unor cărţi care să
pună bazele unei mici biblioteci. În
preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de
şcoală sau indicate vărstei fragede;
astfel, datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce
corespunde vârstei sale. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă, copilul
sacrificând astfel orele de somn. Copilul obţine rezultatele la şcoală în
fucţie de modul în care părinţii se
implică în procesul de învăţare. Părinţii trebuie să-şi ajute copiii la
învăţătură; ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind
indicat să efectueze temele copiilor. Cu timpul, părinţii se vor limita la
controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. Deci, atitudinea
părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar
nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Educaţia morală a copiilor. În familie se formează cele mai importante
deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cintea, sinceritatea, decenţa
în vorbire şi atitudini , ordinea, cumpătarea, grija faţă de lucrurile
încredinţate. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai
mult; părintele este un exemplu pentru copil. Părinţii le spun copiilor ce e
bine şi ce e rău, ce e drept şi ce nu e drept, ce e frumos şi ce e urăt în comportament. Aceste noţiuni îl ajută
pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului sau şi a celor din jur.
Pentru binele generaţiilor următoare toţi trebuie să lucrăm împreună pentru
a construi ceva bun copiilor de azi. Orice tip de efort, realizat pentru a
oferi copiilor mai multe oportunităţi de a-şi ajuta copiii să înveţe, va necesita
o schimbare în atitudinea publică, în ceea ce priveşte importanţa
învăţământului , va implica o dorinţa a educatoarilor de a regândi fundamental
rolul părinţilor şi al relaţiilor şcoală-familie.
No comments:
Post a Comment