ÎMPLINIREA DE SINE PRIN METODA TRADIȚIONALĂ -QIGONG

Împlinirea de Sine prin metoda tradiţională - Qigong

- cercetare ştiinţifică -

Prin împlinirea de Sine sau "self-actualization" cum numea Maslow acest proces, omul devine om autentic, omul îşi îndeplineşte menirea în această existenţă. Fiecare dintre noi este o fiinţă unică, cu o structură interioară diferită de cea a celorlalţi, de aceea însuşi procesul de "self-actualization" este distinct la fiecare individ.

La una din conferinţele despre fenomenele deosebite care apar în Qigong, Maestrul Yan Xin afirma:

    "Privit în general Qigong-ul este o modalitate de exersare a corpului şi a "inimii" (sufletului), de cultivare a naturii şi a vieţii, o metodã idealã de transformare a organismului, de menţinere a unei bune stãri de sãnãtate, de vindecare a bolilor şi de atingere a longevitãţii, o artã demonstrativã, o "tehnicã de descãtuşare a înţelepciunii". De asemenea, el este o ştiinţã ce înglobeazã mai multe ştiinţe, legatã îndeosebi de actualele ştiinţe naturale şi sociale, este "tehnica avansatã a tehnicilor avansate actuale."

Aspecte teoretice (teoria lui Abraham Maslow - teoria lui C.G. Jung)

Abraham Maslow ( 1908-1970 ) defineşte împlinirea sinelui drept "un proces continuu de actualizare a potenţialităţilor, capacităţilor şi talentelor, de împlinire a fiinţei (soartei, destinului, sau vocaţiei), o tendinţă permanentă spre unitate, intergrare sau sinergie ." (I. Mânzat, 2000, p.237 - de Ovidiu Brazdău).

În definirea realizării sinelui (self actualization) , A. Maslow porneşte de la teoria motivaţiei individului; astfel printre motivaţii şi impulsuri, nevoi, şi aspiraţii, individul are o nevoie supremă prin satisfacere căreia se simte împlinit. Aceasta e nevoia de realizare de sine, este nevoia care odată satisfăcută, prezintă individul drept suma tuturor potenţialităţilor dezvoltate.

În viziunea sa, poetul, pentru a se simţi împlinit scrie, muzicianul compune, sculptorul şlefuieşte piatra, etc, fiecare individ are drumul caracteristic, iar devierea de la calea personală duce inevitabil stagnare.

Persoanele cu un grad ridicat de împlinire a sinelui au următoarele caracteristici:

•  Percepţie superioară asupra realităţii (nu utilizează proiecţia în evaluarea obiectivă a realităţii)

•  Un nivel sporit de acceptare a naturii, a propriei persoane şi a celorlalţi

•  Spontaneitate, naturaleţe, simpatie (sunt deschişi contactului, nu pretind că sunt ceea ce nu sunt).

•  Centrare pe scop (caută să îndeplinească rolul pe care şi-l asumă, sunt conştienţi de faptul că au un scop şi depun o energie sporită pentru a servi această cauză).

•  Nevoie de intimitate şi independenţă (pot realiza sarcini de unii singuri şi pot în acelaşi timp să-şi fie suficienţi sieşi).

•  Bogăţie crescută a reacţiilor emoţionale (găsesc încântare chiar în unele lucruri comune şi se bucură de ceea ce unii consideră banal)

•  Experienţă a stării de extaz (peak - experience) - trăiesc momente de rupere a graniţelor eului, nu doar în somn, ci şi ocazional în stare de veghe, printr-o transcendere scurtă a condiţiei limitate a simţurilor.

•  Empatie, identificare crescută cu umanitatea (au atitudinea unui frate mai mare, care înţelege pe cel mai mic şi chiar dacă adesea este dezamăgit de atitudinea acestuia continuă să-i fie alături cănd are nevoie de suport)

•  Nivel ridicat al relaţiilor interpersonale (caută să se adune cu cei care le seamnă şi cum sunt puţini, au per total un cerc restrâns; adună adesea în jurul lor discipoli şi trezesc admiraţia în ceilalţi)

•  Structura liberă de caracter (sunt deschişi faţă de ceilalţi indiferent de rasă, de statut sau rol social)

•  Creativitate mult crescută (chiar dacă nu sunt artişti, în domeniul în care activează dau dovadă de imaginaşie sporită şi creativitate ridicată)

•  Rezistenţă la constrângeri sociale (pot să nu fie de acord cu anumite norme sociale, dar chiar dacă le resping, se adaptează şi integrează cu uşurinţă, fiind ghidaţi de către propriul sine).

Individuare sau Implinirea de sine in viziunea lui C.G. Jung

A deveni propriul sine, sau procesul de individuare (individuaţie în unele lucrări), este după cum spunea Jung: "conceptul central al psihologiei mele".

Aportul lui Carl Gustav Jung (1875-1961) la dezvoltarea teoriei Sinelui este considerabil şi constituie o piatră de temelie la realizarea edificiului promovat de Freud: conceptul de inconştient.

În viziunea jungiană, procesul de împlinire a Sinelui este în mare măsură un demers inconştient, cu toate că se obsevă şi o lărgire a sferei conştiinţei. Prin contactarea Sinelui, individul se diferenţiază de restul comunităţii şi se rupe de constrângerile sociale. Aceasta presupune că el trăieşte în societate, respectându-i regulile, dar fără a mai fi una cu acestea, el este în acelaşi timp unic, îşi are propria intimitate, "ultimă şi necomparabilă", el devine "propriul sine".

Când omul ajunge propriul Sine, se debarasează de constrângerile, normele, şi apăsările ce-i vin din trecut, din interacţiunea iniţială pe care a avut-o cu părinţii. Copilul mic învaţă prin imitaţie, privindu-şi părinţii începe să-şi formeze imaginea despre sine şi despre ceea ce este înafara sa. Când omul matur ajunge să perceapă acestă constrângere şi etalonul pe care păşeşte, este necesar să caute a exista în completitudine, înglobând ceea ce a asimilat iniţial cu ceea ce percepe ulterior. Dacă adoleşcentul realizează inconştient o rupere de familie, atunci când încearcă să-şi dezvolte imaginea de sine, adultul ar trebui să realizeze acest proces "lung şi anevoios" într-un mod conştient. E necesar să fie acceptat faptul că există şi alt mod de a interacţiona în viaţă decât cel în care s-a format. Tot ceea ce eludează transformarea, devine prin însăşi starea pe care o cultivă ceva rigid. Tot ce ne înconjoară se transformă continuu (acum mult mai repede decât se întâmpla în trecut), iar dacă persoana adultă caută să menţină o convingere despre lume dezedaptativă, nu numai că nu mai este pe calea spre individuare, dar are toate şansele să devieze spre psiho-patologie.   

Prin educaţie individul devine persoană, dar prin individuare ajunge personalitate completă, nu mai proiectează ceea ce există la nivelul umbrei în fiecare inconştient, iar mecanismele de apărare ale eului nu mai funcţionează unidirecţional, structuralizat, într-un mod disfuncţional şi dezadaptativ pentru individ.

În viziune jung-iană individuarea este un proces continuu prin care omul de-a lungul vieţii se cunoaşte şi se descoperă în diverse ipostaze. Individuare se realizează în două etape majore:

•  etapa iniţială (se termină în jurul vărstei de 30 - 40 de ani). Aceasta presupune un individ care a reuşit o adaptare la mediul exterior într-un mod adecvat, prin stabilirea cu cei din jurul său a unor relaţii interpersonale autentice. Desemenea această etapă odată parcursă se presupune că individul şi-a dezvoltat o persona (atitudinea în exterior, "masca" socială), care însă nu se identifică cu individualitatea personală.

•  etapa finală (de la sfârşitul etapei iniţiale până la trecere în nefiinţă). Această etapă este caracterizată de întoarcerea atenţiei către interior, odată ce partea yang a vieţii (tinereţea) a fost parcursă, individul poate căuta împlinire pe plan spiritual printr-o experienţă de viaţă bogată.

Jung susţine, că dacă pentru un tânăr căutare sinelui este un demers precoce, pentru o persoană în vârstă este o necesitate, în această perioadă cu precădere se poate realiza procesul de individuare.

Obiective si ipoteze

Cercetarea pleacă de la enunţarea Qigong-ului, drept arta trăirii vieţii în armonie cu sine şi cu ceea ce este în mediul exterior. Viaţa în sine este un proces fasciant şi complex. Între diverşi indivizi, comunităţi, culturi, naţionalităţi, apar diferenţe majore în reprezentarea acestora faţă de conceptul de viaţă optimă. Inevitabil, când se pune problema unei vieţi normale, echilibrate se aduce în discuţie Împlinirea se Sine.

Qigong-ul, fiind arta trăirii vieţii îşi propune pe lângă premisa de consolidarea a sănătăţii, să coordoneze şi să susţină practicanţii pe drumul spre împlinirea Sinelui.

Cercetarea are în vedere să clarifice, dacă persoanele care recurg la Qigong, printr-o exersare perseverentă, ajung la un nivel de împlinire a Sinelui mai ridicat decât cei care nu practică. În acest sens o împlinire de Sine presupune o toleranţă faţă de ceilalţi şi un nivel al agresivităţii redus. De aceea s-a urmărit de-a lungul cercetării dacă practicanţii de Qigong, presupunându-se că au un nivel ridicat de împlinire a Sinelui, au şi un nivel de agresivitate mai redus decât cei care nu practică.

Loturi de subiecti

Lotul de practicanţi de Qigong

Lotul de persoane care practică Qigong (30 subiecţi) a fost selectat în timpul stagiului de exersare intensivă a Qigong-ului şi Taijiquan-ului în vara anului 2004, pe baza a 2 criterii:

•  fiecare subiect avea cel puţin 1 an de când începuse practica Qigong-ului;

•  frecvenţa de practică era aproximativ zilnică.

Lotul de control

Lotul cu care sunt comparate valorile practicanţilor de Qigong este format din subiecţi care locuiesc în Bucureşti. Media de vârstă a acestui lot este de 39 de ani (minima =16, maxima=50 ). Varietatea profesională este mare. Instructajul referitor la modul de completare al testelor a fost acelaşi ca şi cel al practicanţilor de Qigong.

Instrumente utilizate (chestionare psihologice)

Scala SLP

Scala S.L.P. (Styles of Living Preferences) a fost elaborată în 1983 de psihologii Gail Maul de la Riverside City College şi Terry Maul de la San Bernadino Valley College.

Acest inventar măsurare a nivelului de împlinire a Sinelui a fost conceput pentu a reflecta trăsăturile atribuite de C. Rogers şi A. Maslow unei personalităţi optime (,,fully functioning, ,,self-actualizing). Acest test descrie procesul împlinirii Sinelui prin studierea modului în care indivizii reacţionează în faţa unor diverse situaţii de viaţă.

Chestionar de Agresivitate (AQ)

Testul a fost elaborat de către psihologii Arnold R. Buss şi Mark Perry, într-o varintă îmbunătăţită a chestionarului de ostilitate. Testul constă într-o serie de 29 de itemi, împărţiţi în patru indicatori agresivitatea fizică, verbală, furia şi ostilitatea. Valorile obţinute la aceşti indicatori, prin cumularea oferă gradul de agresivitate al persoanei în ansamblu. Acesta poate lua valori de la 29 (nivel minim), până la 145 (nivel maxim).

Concluziile cercetării

Această lucrare vine să deschidă un drum al cercetării ştiintifice prin instrumente psihologie moderne - occidentale - al metodelor şi tehnicilor de Qigong orientale, ce vizează transformarea interioară, dezvoltarea personală şi împlinirea de Sine.

Dacă Qigong-ul şi-a dovedit din plin utilitatea în domeniu sănătăţii, şi atingeri longevităţii, fiind în prezent agreat şi promovat de către O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), cu siguranţă valenţele sale de optmizare psihologică şi chiar psihoterapeutică sunt prea puţin cercetate şi mediatizate.

Prezenta cercetare a relevat aspecte ale personalităţii despre care se poate spune cu siguranţă că Qigong-ul le dezvoltă şi aspecte care sunt susceptibile a fi dezvoltate de către practicant, în funcţie de însuşirile individuale caracteristice fiecăruia şi de exterioarizarea în practică a dorinţei de a se transforma.

Aşadar, grupul de practicanţi de Qigong investigat, prezintă un grad mai mare de împlinire a Sinelui decât lotul de control, însă datorită neresprezentativităţii statistice a rezultatelor, concluziile nu pot fi extinse la întreaga comunitate de practicanţi de Qigong din lume.

În schimb se observă statistic, că persoanele care practică Qigong acordă o mai mare importanţă trăirii în contact cu interiorul şi cu exteriorul, în prezent, aici şi acum, nu la nivelul minţii legate de trecut sau de viitor. Acest fapt indică o bună ancorare în realitate şi constituie un indicator important al împlinirii de Sine, cât şi un semn de stabilitate şi normalitate psihică, ştiut fiind faptul că unele nevroze, dar în special psihozele au drept caracteristică izolarea de realitatea exterioare şi fuga către un univers interior paralel.

Din punct de vedere al creativităţii, punerii accentului în viaţă pe principii morale, lotul de practicanţi de Qigong chestionat, prezintă o tendinţă spre valori mai ridicate faţă de lotul de control, însă datorită nereprezentativităţii statistice a acestor rezultate nu se poate generaliza concluzia la nivelul întregii comunităţii a practicanţilor de Qigong.

La capitolul agresivitate, lotul de practicanţi de Qigong a obţinut diferenţe statistice clare faţă de lotul de control, acest rezultat certificându-ne supoziţia iniţială, conform căreia Qigong-ul ca practică spirituală ce pune accentul pe valori sociale superioare, are printre alte efecte o scădere a gradului de agresivitate a celor care practică.

Cercetarea realizată a constiutit, pe lângă o primă experienţă foarte importantă în domeniul cercetării ştiinţifice asupra Qigong-ului în România, o suscitare a dorinţei epistemice de aprofundare a acestor cercetări. Au fost deschise, cu această ocazie noi orizonturi şi noi perspective de cercetare pentru viitor, cât şi o multitudine de idei valoroase au apărut, acestea urmând a fi concretizate în viitoare studii ştiinţifice.

Cei care au realizat aceste cercetări sunt:

- Maestrului de Qigong - Cezar Culda

- Prof. univ. dc. - coordonator: Ion Mânzat şi Prof. univ. Maria Tănase - Mânzat

- Prof. univ. şi statistician Ioana Herseni

Sunt de părere că această metodă tradiţională Qigong este benefică în felul ei, dar efectul asupra fiecărui individ este sigur unic, adică în funcţie de sinele fiecăruia, de interiorul fiecăruia. Oamenii care au trăit şi trăiesc într-un astfel de mediu au trăiri interioare mai profunde, faţă de cei care sunt la început şi pentru care această metodă este mai putin cunoscută şi trăită.

Mi-ar plăcea să încerc această metodă ca şi moment de relaxare, dar trăirea şi împlinirea de sine vine din interiorul, convingerile şi trăirile fiecăruia.

Meditaţia este, a fost şi va fi una din trăirile deosebite care au avut mereu un efect pozitiv asupra vieţii. Ea ajută la luarea unor decizii pozitive, şi-l apropie pe om mai mult de Divinitate, de Dumnezeu.