HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENȚIE ADHD

HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENȚIE

ADHD –ATTENTION DEFICIT HYPERACTIVITY                                    DESORDER

Hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), copii care nu se odihnesc niciodată, sunt într-o permanentă mișcare, au tendința de a întrerupe vorbirea cuiva și de a vorbi fără a fi întrebați, adesea provin din categoria copiilor abuzați, traumatizați în copilăria timpurie, și pot ajunge de la tulburare comportamentală până la tulburare neurobiologică. Dovezi clare de alterare semnificativă clinic a funcționării sociale, școlare sau ocupaționale. Simptomele nu apar exclusiv în cursul unei alte tulburări mintale.

Stările de neliniște patologică au fost diagnosticate la copii de mai bine de un secol. La adulți acest diagnostic nu s-a folosit însă înainte de mijlocul anilor 70.  La mulți dintre copiii care au supraviețuit pandemiei de encefalită letargică din anii 20 au persistat sechele de hiperactivitate, impulsivitate, agresivitate, încoordonare și retardare mintală. La adulți sechelele respective au inclus tremor marcat, neliniște patologică și akatizie. Considerate un fel de ,,disfuncție cerebrală minimă,, aceste complexe simptomatologice au făcut legătura cu tabloul clinic al copiilor cu ADHD și, prin faptul că la pacienții respectivi s-au demonstrat leziuni ale unor zone cerebrale bogate în dopamină, au arătat că leziunile structurale pot da naștere simptomelor de neliniște, în atenție și distractibilitate, cu perturbări consecutive ale comportamentului. Acest tip de tulburare se referă la răspunsurile comportamentale sau emoționale diferite de normele culturale, sociale corespunzătoare vârstei, grupului de apartenență și care influențează negativ relațiile sociale, activitatea la clasă, comportamentul acasă și în alte medii (școlare, loc de muncă).

Trăsăturile principale ale ADHD sunt:

- lipsa atenției

- lipsa concentrării

- impulsivitatea

Bariere în calea învățării

·        Nu acordă atenția necesară detaliilor și de aceea fac greșeli în activitatea școlară, muncă, teme.

·        Nu au răbdare și recepționează incorect cerințele.

·        Întâmpină dificultăți în organizarea și rezolvarea propiei activități.

·        Evită sarcinile care necesită efort mintal susținut.

·        Își pierd obiecte necesare efectuării sarcinilor.

·        Finalizează cu greu sarcinile sau le întrerup.

Caracteristici principale

·        Dificultăți de concentrare.

·        Agitație permanentă, mișcări dezordonate .

·        Nu stau în bănci, se cațără aleargă.

·        De multe ori au alte ocupații decât sarcinile școlare.

·        Vorbesc neîntrebați, strigă, nu au răbdare, nu au răbdare, răspund înainte ca profesorul să termine de pus întrebarea.

·        Devin foarte agitați, distrași, anxioși, perturbă liniștea clasei.

·        Își pierd sau uită obiecte personale, uită să își facă temele sau alte activități zilnice.

·        Au dificultate în a finaliza o activitate trecând nemotivat de la o activitate la alta.

·        Se integrează greu și nu respectă regulile, nu pot lucra în echipă și nu sunt acceptați de grup.

·        Se antrenează cu dificultate într-o activitate impusă.

·        Par să nu asculte atunci când le vorbești.

ADHD  la copii de vârstă preșcolară:

·        Neliniște motorie.

·        Agresivitate.

·        Împrăștie lucrurile

·        Curiozitate de nestăpânit.

·        Fără frică (se poate răni pe sine sau pe ceilalți).

·        Nivel scăzut de complianță.

·        Întrerupe pe ceilalți.

·        Cere foarte multă atenție, argumentează, până la a deveni plictisitor.

ADHD la vârsta școlară:

·        Distras cu ușurință.

·        Face greșeli din neglijență la temele școlare.

·        Rezultate slabe la școală

·        Frecvent chemat la discuții cu dirigintele.

·        Răspunde înainte ca întrebările să fie încheiate.

·        Întrerupe sau deranjează ora.

·        Încredere scăzută în sine.

·        Pierd lucruri.

·        Agresivitate.

·        Dificultăți de a iniția sau menține relații cu ceilalți copii.

·        Nu își așteaptă rândul.

·        Percepția de ,,imaturitate,,

·        Predispus la accidente.

ADHD  la adolescenți:

·        Pot avea un sentiment de tensiune interioară, mai degrabă decât hiperactivitate.

·        Încăpățânați, dezorganizare în activitatea școlară, ,, follow up,, insuficient.

·        Nu pot lucra independent.

·        Relaționare dificilă.

·        Dificultăți specifice de învățare.

·        Comportamentul este dificil de modificat de recompensa sau pedeapsa.

·        Angajat în activități cu risc (viteză, abuz de droguri, sex neprotejat)

·        Incapacitatea de a respecta autoritatea.

        ADHD este una din cele mai frecvente tulburări de comportament din copilărie și adolescență, cuprinzând între 5-10% populație.

        Cauzele tulburărilor de comportament:

    Interne : la nivel cerebral

    Externe: factorii psihogeni (stilul parental autoritar, indiferent, supraprotector rejectiv sau punitiv), factorii nepsihogeni (traumatisme craniene, intoxicații cu diferite substanțe).

Simptomele ADHD-ului includ niveluri diferite de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate.

ADHD  prezintă trei subtipuri:

- Subtipul predominant neatent (ADD)

- Subtipul predominant hiperactiv/impulsiv (H/I)

- Subtipul combinat (CT)

Criteriile de diagnosticare ale subtipurilor ADHD-ului:

1. Subtipul predominant neatent (ADD) în care 6 (sau mai multe) dintre cele 9 simptome de pe scala de ,, neatenție,, persistă cel puțin 6 luni:

- adesea nu reușește să-și mențină atenția susținută asupra detaliilor .

- frecvent nu reușește să-și mențină atenția asupra sarcinilor .

- adesea pare a nu asculta ceea ce i se spune.

- are dificultăți în a urma instrucțiunile și cerințele unei sarcini, astfel nu reușește să ajungă la rezultatul final într-o problemă.

- adesea întâmpină dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților.

- frecvent evită sarcinile care necesită atenție susținută.

2. Subtipul predominant hiperactiv impulsiv (H/I) în care sunt prezente și persistă cel puțin 6 luni, 6 ( sau mai multe) dintre cele 9 simptome de pe scala de ” hiperactivitate-impulsivă”:

- adesea dă din mâini sau din picioare sau se foiește pe scaun ( la adolescenți poate fi limitat la sentimentul subiectiv de neliniște).

- are dificultăți în a rămâne așezat când i se cere să facă astfel.

- de multe ori se angajează în activități periculoase corporal, fără a lua în considerare consecințele posibile (nu cu scopul de a da emoții), de exemplu aleargă pe stradă fără a fi atent.

- adesea are dificultăți în a se juca liniștit.

- pare a fi tot timpul pe picior de plecare.

- frecvent vorbește excesiv de mult.

- adesea răspunde înainte ca întrebarea să fie complet formulată.

- de cele mai multe ori are dificultăți în a-și aștepta rândul în jocuri sau situații de grup.

- frecvent întrerupe sau deranjează pe ceilalți în activitățile sau discuțiile lor.

3. Subtipul combinat (CT) în care sunt prezente pentru cel puțin 6 luni, 6 dintre simptomele de pe ambele scale (DSM  IV).

TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ASOCIATE CU ADHD

Cele mai frecvente tulburări asociate sunt cele de conduită (CD) și opoziționist-sfidătoare (ODD).Tulburări de conduită (CD) și poziționist-sfidătoare (ODD) par să fie mai frecvent asociate la subtipul Combinat și Hiperactiv/Implusiv. La aproximativ 30% din cazurile cu ADHD (în special la cei cu tulburare asociată de conduită – CD), tulburarea se poate dezvolta în CD sau abuz de substanțe (SUD). Cei mai mulți dintre copiii cu CD au trecut de ODD, iar indivizii cu CD și cei cu tulburare de personalitate de tip antisocial (ADP) sunt mai expusi la abuz de substanțe, dar și alte categorii de indivizi care prezintă scoruri ridicate la trăsătura de personalitate ” căutarea noului”. Există două tipuri de tulburări de conduită:

-         Tipul 1 caracterizat de agresivitate afectivă necontrolată și presupune depresie și anormalități în funcționarea serotonergica.

-          Tipul 2 este caracterizat prin ”agresivitate rece ” și se dezvoltă la adult în personalitate socială. Tulburările de conduită sunt relaționate cu ADHD cu care împart același polimorfism genetic, dar presupun și un polimorfism al genei receptorului de serotonină. S-a dovedit existența unei asociații între comportamentul agresiv și disfuncția serotonergica la pacienții diagnosticați pe Axa 1 a DSM-IV cu forme medii de comportament agresiv.Studii ulterioare au evidențiat faptul că o funcționare redusă a sistemului serotonergic deși este caracteristică indivizilor ce manifestă comportament agresiv, auto-agresiv, tulburare de tip bordeline și abuz de alcool, este răspunzătoare de componenta impulsivă, și nu de comportamentul agresiv în sine. Agresivitatea este relaționată în conentrații ridicate de testosteron și scăzute de cortizol.

STRATEGII ȘI INTERVENȚII UTILE

·        Asezați copiii cu ADHD în apropierea elevilor care sunt acceptați de colectiv ca modele pozitive, încurajaţ-i să coopereze în învațare.

·        Așezați în clasă copiii cu ADHD în primele bănci astfel încât să nu le distragă atenția restul colectivului.

·        Evitați stimulii externi, nu așezați copiii cu ADHD în apropiere de uși, ferestre, sau zone intens circulate.

·        Nu le schimbați locul în clasă prea des, nu schimbați orarul, și încercați să nu îi întrerupeți prea mult.

·        Mențineți contactul vizual în timp ce transmiteți sarcina.

·        Vorbiți clar, pe scurt și fiți consecvent.

·         Evitați sarcinile multiple și complexe și monitorizați-i frecvent.

·        Asigurați-vă că elevii au înțeles sarcina și rolul lor.

·        Repetați dacă este cazul într-o manieră calmă și pozitivă.

·        Ajutați copii cu ADHD să se simtă comfortabil când pun întrebări sau au nevoie de ajutor.

·        Reduceți treptat asistența.

·        Elaborați programe individuale de lucru.

·        Asigurați-vă că testați cunoștințe nu persoane și comportament.

·        Acordați timp mai mult pentru îndeplinirea sarcinilor.

·        Încurajați pe cât posibil părinții să stabiliească acasă zone de învățare și să îi ajute cu organizarea materialelor de învățare.

AJUTOR, ADAPTĂRI ȘI /SAU INTERVENȚII ALE UNOR PERSOANE SPECIALIZATE.

Elevii cu ADHD au nevoie de planificare diferențiată a curriculumului diferențiat și metode de abordare și terapie adaptate.

Unii elevi vor:

- beneficia de programe de terapie pentru tulburări emoționale și de comportament.

- (terapie ocupațională, terapie de relaxare, meloterapie) elaborate de specialiști beneficia de consiliere școlară și de sprijin specializat pentru finalizarea sarcinilor.

- necesită sprijinul familiei prin colaborarea acesteia cu școala și cu specialiști (consiliere, psiholog, terapeut).

PRINCIPII  DE  CORECTARE

-         Dați copilului întări imediate!

-         Pentru a determina copilul să continuie o sarcină pe care a început-o dar pe care o consideră plictisitoare și fără nici un beneficiu imediat, oferiți-i acestuia feedback-uri și întări pozitive care să facă sarcina mai atractivă, iar dacă schimbă sarcina fără a o finaliza puteți să-i dați și mici pedepse. Întăririle pozitive pot fi laude sau complimente. Uneori aceste complimente sunt bine sa fie însoțite de afecțiuni fizice.Indiferent de tipul de feedback utilizat, cu cât il oferiți mai repede cu atât este mai eficient.

-         Oferiți copilului feedback-uri cât mai frecvente.

-         Feedback-urile date imediat sunt foarte folositoare însă devin și mai eficiente dacă sunt oferite frecvent. Când sunt utilizate excesiv acestea pot devenii iritante pentru copil și sunt obositoare pentru dumneavostră.

-         Încurajați și oferiți copilului recompense cât mai mari.

-         Pentru a-l încuraja să facă o activitate, să respecte reguli, să se comporte frumos copilul hiperactiv are nevoie de recompense mai mari decât  ceilalți copii. Aceste recompense pot include afecțiuni fizice, privilegii, gustări speciale, recompense materiale.

-         Stimulați înainte de a pedepsi.

-         Deseori părinții educatorii își pedepsesc copiii când aceștia sunt neascultători sau când  nu se comportă frumos. Acest lucru este cât se poate de normal pentru copiii fără ADHD  care greșesc rar și primesc puține pedepse, dar pentru cei cu ADHD care greșesc mai mult nu mai este ceva normal. Pedeapsa în absența recompensei nu este foarte eficientă pentru schimbarea comportamentului. Uneori aceast lucru poate duce la resentimente, iar în unele situații copiii vor încerca să lovească și ei, să se răzbune pentru pedeapsa excesivă. De aceea este foarte important ca părinții/educatorii să aibă în minte întotdeauna regula ”pozitiv înainte de excesiv”. Această regulă se referă la faptul că atunci când dorim să schimbăm un comportament nedorit, mai întâi alegeți comportamentul pozitiv cu care vreți să îl inlocuiți. Când acesta apare, lăudați și recompensați copilul pentru el, abia apoi încercați să aplicați treptat pedepse pentru cel nedorit. Întotdeauna la copiii hiperactivi trebuie pus în balanță pedepsele și recompensele, iar procentul adecvat ar fi de o pedeapsă la doua-trei recompense sau stimulări.

-         Organizați-i timpul atunci când considerați că este necesar.

-         La copiii hiperactivi stimuli intern al timpului și al viitorului se formează mult mai tărziu. Ca o consecință a acestui fapt ei nu pot răspunde unor cerințe care implică limita de timp sau pregătirea pentru viitor, ca și ceilalții copii. Ei au nevoie de un reper exterior care să se refere la perioada de timp în care trebuie să facă o anumită sarcină. Pentru sarcini mai complexe și care necesită un timp îndelungat cum ar fi citirea unei cărți sau realizarea unor proiecte pe care copilul le are de făcut ca și temă, sarcina va trebui împărțită în pași mai mici în așa fel încât copilul să realizeze în fiecare zi o anumită parte din aceasta.

-         Oferiți informații utile la locul de desfășurare a activităților.

-         S-a observat că este foarte folositor să plasezi o informație în forma ei fizică, la locul de desfășurare a sarcinii. De exemplu, dacă copilul își face tema pe masa de bucătărie, pentru a fi mai ușor supravegheat, puneți pe masă o foaie cu următoarele reguli importante: - Concentrează-te pe sarcină,

                    - Nu pierde timpul,

                    - Cere ajutor dacă ai nevoie,

                    - Fă toată tema,

                    - Când ai terminat verifică din nou.

      - Aceste reguli se modifică în funcție de sarcina pe care o are de îndeplinit copilul.

      - Oferiți-i o sursă de motivație externă.

      - Copiii cu ADHD nu sunt capabili să-și interiorizeze motivația atunci când au de a face cu sarcini plicticoase sau care necesită foarte mult efort. Acest deficit (în ceea ce privește motivația intrinsecă), poate fi depășit dând copilului motivație extrinsecă cum ar fi : stimulări, recompense, reîntărindu-i încrederea în sine etc.

      - Găsiți modalități cât mai concrete de rezolvare a problemelor.

      - Copiii hiperactivi, nu sunt la fel de capabili, ca ceilalți copii, să utilizeze informațiile mentale, atunci când trebuie să se gândească la o anumită situație sau problemă. În acest caz ar fi de mare ajutor găsirea unor modalități de reprezentare a problemei și a soluțiilor alternative de rezolvare într-un mod cât mai concret. Se recomandă brainstormingul (copilul scrie cuvântul cheie și de la el tot ceea ce îi trece prin minte). Este foarte important ca în rezolvarea de probleme părinții/educatorii să găsească un mod prin care să transforme oarecum problema sau unele părți ale acesteia în ceva fizic, pe care copilul îl poate atinge sau manipula.

- Luptați pentru consecință.

- Ca si părinte/ educator este foarte important să folosiți întotdeauna aceleași strategii în ceea ce privește organizarea sau dirijarea comportamentului copilului.

- Copilului hiperactiv nu –i lipsește nici inteligența, nici capacitățile și nici rationametul; de aceea doar prin faptul că vorbești cu el nu se va schimba problema de natură neurologică pe care o are și care îl face să fie atât de dezinhibat. Acest copil este mult mai sensibil la consecințe și la recompense, la feedback-uri decât la raționalizări. Prin urmare se recomandă să reacționați repede și frecvent; lucru ce va determina ca și copilul să se comporte cât mai bine. Dacă continuați doar să vorbiți veți agrava doar situația și nu veți creşte complianța.

- Planificați dinainte situațiile problemă.

- Știind cum se va comporta copilul într-o problemă, este bine să le anticipați și să vă gândiți cum să le rezolvați.

- Înainte de a intra într-o situație problemă se recomandă următorii pași:

·        I : Opriți-vă înainte de a intra într-o posibilă situație problemă cum ar fi de pildă un magazin, un restaurant, o biserică sau o vizită la niște prieteni sau vecini.

·        II : Revizuiți împreuna cu copilul două sau trei reguli la care el are dificultăți în a le respecta într-o situație. Exemplu: ”Stai lângă mine” ; ”Nu cere nimic”; Fă ceea ce îți spun”. Nu-i dați explicații lungi ci doar expuneți regula după care puneți copilul să o repete.

·        III :Stabiliți recompense

·        IV: Explicați pedeapsa care-i poate fi aplicată dacă nu respectă regulile.

·         V : Urmați-vă planul stabilit de cum intrați în posibila situație problemă, dar nu uitați să oferiți copilului feedback-uri frecvente și imediate dacă respectă cele stabilite. Dacă trebuie dați-i și mici pedepse pentru violarea anumitor reguli.

-         Păstrați o perspectivă neutră.

-         Aflându-se într-o situație greu de controlat s-ar putea ca părintele să-și piardă perspectiva pozitivă asupra problemei. Astfel ei se pot rușina, supăra sau chiar înfuria atunci când primele încercări de a repune situația sub control eșuează. În aceste situații trebuie să țineți seama că dumneavoastră sunteți profesorul, adultul și antrenorul acestui copil care are nevoie mai mare de ajutor decât ceilalți copii. Dacă cineva trebuie să-și păstreze înțelepciunea acela trebuie să fiți dumneavoastră. Prin urmare un mod de a nu lăsa aceste situații să vă afecteze este acela de a menține o distanță psihologică față de probleme copilului.

-         Nu individualizați sau personalizați tulburarea copilului.

-         Practicați iertarea. Practicarea iertării este cel mai important principiu, dar adesea cel mai greu de implementat în viața de zi cu zi.

   TRATAMENT

Tratamentul homeopat al ADD/ADHD este foarte diferit de cel convențional. Există aproximativ 2600 de remedii homeopate, spre deosebire de doar câteva medicamente alopate, care pot oferi soluții efective pentru mulți copii. Existând această alternativă, Ritalinul și celelalte medicamente similare ar trebui folosite ca o ultimă alegere. Există o relație directă între hiperactivitate și o nutriție deficitară.Copiii deseori mănâncă dulciuri și alte alimente foarte rafinate (hot-dog, dulciuri, băuturi răcoritoare, etc) care conțin cantități mari de zahăr și substanțe foarte procesate care agravează simptomele de hiperactivitate. Aceste alimente de obicei conțin coloranți și conservanți artifciali cum ar fi BHA, BHT, sodium benzonate și salicilați care sunt cunoscuți ca aditivi alimentari cu riscuri mari pentru sănătate. Alte cauze posibile ale ADD sunt intoxicațiile cu plumb sau aluminiu sau hipersensibilitatea unor copii la aspartam. Pentru tratarea copiilor cu ADD este necesară o echilibrare între fizicul, psihicul și nutriția acestor copii. Deseori o simplă schimbare în dietă, limitarea folosiri TV-ului, PC sau video-game-ului, rezolvarea unor conflictela școală sau acasă pot avea rezultate foarte bune.

Homeopatia tratează ADD ca parte a unei probleme cronice. Consultația trebuie să urmărească cu atenție egală toate problemele legate de copil, incluzând toate simptomele fizice sau psihologice prezente. Pe homeopat nu îl interesează diagnosticul de ADD, el trebuie să găsească un remediu care să corespundă tuturor simptomelor prezentate de copilul aflat în fața lui și acel remediu individualizat, bine ales va produce în câteva luni schimbarea profundă pe care părinții o așteaptă uneori de anii de zile. Rezultatul nu va fi instantaneu însă efectele se vor observa de la începutul tratamentului și vor fi din ce în ce mai stabile. Ameliorarea va fi atât pe plan psihologic cât si pe plan fizic, astfel încât dacă copilul suferă pe lângă ADD și de dureri de cap, constipație, astm, etc. , toate simptomele se vor atenua în același timp. Copilul nu va deveni depresiv, nu-și va pierde apetitul, somnul sau ”scânteia” și (ceea ce este mai important) nu se va transforma într-un ”zombi”.Remediile homeopate au gust bun și copiii vor mai cere, ele pot fi luate la începutul tratamentului fără să interacționeze cu tratamentul alopat existent.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Psihostimulente; Amfetamină; Metilfenidat; Pemolin; Antidrepesive; Inhibitori ai recaptării cu specificitate noradrenergică; Inhibitori specifici ai recaptării serotoninei; Setralină; Venlafaxină; Antipsihotice. Produs netriciclic, efecte dopaminergice și noradrenergice. Acțiuni neselective, în special asupra noradrenalinei și serotoninei. Aplicații transdermice, numai la adulții cu ADHD. Psihostimulentele au o serie de dezavantaje. Unul dintre acestea este durata de acțiune scurtă, datorată timpului scurt de înjumătățire plasmatică (2-5ore; metilfenidat; amfetamină), dar și fenomenul de tahifilaxie (reducerea rapidă a efectului clinic în condițiile unor concentrații plasmatice încă destul de ridicate). În cazul metilfenidatului sunt disponibile o serie de preparate mai noi care se bazează pe sisteme relativ complexe de furnizare a medicamentului. Cu toate acestea, tratamentul cu psihostimulente necesită, în general, 2-3 administrări pe zi, adeseori fiind necesar ca pacientul să își administreze doza de medicament la școală, cu toate dezavantajele care decurg din acest lucru în privința balanței dintre complianță și neetichetarea ca ”bolnav”.

BIBLIOGRAFIE

·        Dragoş Carneci, ”Demascarea secolului; Ce face creierul din noi?”  (2004)

·        Viorica Alexandru, „Manual de bune practici pentru părinţi cu copii diagnosticaţi cu tulburări de deficit de atenţie şi hiperacticitae” (traducere)

·        Păunescu , Ctin „Deficienţă mintală şi procesul învăţării”, EDP.bucureşti, (1977)